Povestile Fagaras Rocks 2021 (Dara Ultra Skyrace 16) – Partea a IV-a – Cosmin Bucerzan
FAGARAS Rocks – Traseu DARA Ultra SkyRace 71,8 km cu 4850m D+
Povestea unui concurs de alergare montana la inaltime, inceput cu noaptea in cap.
Ca un mic preambul al unei povesti de neuitat, va pot spune ca Fagarasul este un gigant al muntilor Carpati cu care este greu sa te lupti pentru a-ti atinge un anumit obiectiv, mai ales daca te sui pe el pentru prima data in viata, ceea ce, din pacate, a fost si cazul meu – urmarea fireasca fiind aceea de a ma retrage din cursa la km. 42 – la Refugiul Zarna (3135m diferenta de nivel cumulata la acel moment).
Vineri, dupa-amiaza, cand am ajuns in localitatea Dejani, am avut cateva probleme de orientare spre locul de cazare insa am reusit sa le rezolvam si sa ajungem cu bine si sa facem ultimele pregatiri pentru cursa. N-a fost deloc usor sa efectuam un du-te/vino de la locul de cazare (Dejani) pana in zona de Start (langa Manastirea Berivoi), pentru a ne lua kiturile de concurs, pentru a mai sta de vorba cu prietenii nostri si pentru a ne intoarce la cazare (in total 18 km parcursi cu masina).
Deja obositi si cu bagajele pregatite pentru cursa, asteptam sa vina somnul pentru odihna obligatorie dinaintea cursei, insa acesta a venit foarte greu din cauza emotiilor si am fost nevoiti sa pornim in cursa, cu bateriile incarcate cam pe la 60-70%, ceea ce inseamna foarte putin pentru o cursa de asemenea dificultate!
Ora 3 dimineata! Trezirea, echiparea si pornirea spre zona de Start pentru verificarea echipamentului obligatoriu! Andreea Toader, multumesc pentru verificarea echipamentului obligatoriu! Stiam ca m-am pregatit asa cum trebuie din acest punct de vedere!
Ora 3:40, poza oficiala cu TTRicolorul! ORA 4:00! Start in cursa DARA ULTRASKYRACE la lumina frontalelor!!
Ca sa citez din spusele unui bun prieten iscusit Ionut Petcu: “O dată cu pandemia am învățat să prețuim libertatea: De a zâmbi, de a ne mișca în voie, de a călători, de a descoperi locuri noi, chiar dacă suntem îngrădiți de limite de responsabilitate. Sunt oportunități noi de a ne bucura de libertate, de a cunoaște istoria!”
Ca o completare la cele spuse de amicul meu: Trebuie sa profitam de oportunitatile de a incerca sa ne depasim anumite limite, luandu-ne la tranta cu asemenea curse de anvergura si de dificultate ridicata, precum Fagaras Rocks pentru ca doar astfel ne vom cunoaste mai bine corpul si vom sti cum sa lucram si cu partea psihica pentru viitoarele provocari!
Cursa am inceput-o destul de relaxat, incercand sa ma obisnuiesc cu primii kilometri de trail parcursi la lumina frontalei si la kilometrul 9, ajunseseram chiar in fata portii de la pensiunea in care am fost cazati! Mai in gluma mai in serios am intreb-o atunci pe Mihaela Ilie, prietena noastra de la TTR: “Ce facem, mai continuam cursa sau ne retragem la cazare sa mai bagam ceva ore de odihna ?” “Nici vorba, hai sus pe creste ca avem de vazut multe acolo! Corect! Sa inceapa spectacolul!”
Prima urcare sustinuta spre zona de creasta a fost de incalzire pentru restul cursei si ne-a plimbat pe varfurile Hermeneasa, Padina, Izvorului si Langa, toate aflate la peste 2200m altitudine. Odata ajunsi in creasta, am constatat ca disparusera cateva marcaje din cauza vantului ce batea in continuu dar n-a fost complicat sa ne orientam spre poteca ce ne ducea catre pct de cronometrare de la km 22,4 si, ulterior, catre refugiul Zarna si urcarea spre vf. Hartopul Darei, Musetescu, Dara si Urlea.
Cu trecerea timpului, am reusit sa ne obisnuim cu altitudinea si cu peisajele de poveste din jurul nostru, astfel ca evolutia in concurs a trecut, efectiv, pe planul 2. Prima tinta fusese atinsa: sosirea la primul pct de cronometrare de la km. 22,4 in mai putin de 5h:30 – mai precis, am reusit sa ma incadrez cu 20 de minute in timpul limita intermediar de 5h:30! Prima rasplata a fost… o coronita din nori ce se plimba deasupra Fagarasului!
Traseul a continuat spre refugiul Zarna (pct de hidratare/alimentare) cu urcare spre vf Dara, Hartopul Darei si Musetescu! De pe Vf. Dara, pur si simplu, am simtit ca retragerea din cursa propriu-zisa va fi doar o chestiune de timp, din cauza faptului ca nu m-as fi incadrat in cele 12h:30 de la km 52 (cabana Valea Radului) De ce spun acest lucru ? Pai, Bossica, atunci cand vezi vf. Moldoveanu / Vistea Mare, Negoiu si Lespezi (in plan foarte indepartat), e firesc ca-ti arde de un mers relax si de facut poze! Prin zona vf Dara m-am revazut cu prietenii mei dragi, George Drugau, George Silviu Boloca si Mihaela Ilie (Dark Granatroche) – un fel de frecventa 3G!! Din pacate, nu am avut energie sa trag sa-i prind din urma!
Mai departe, traseul a continuat spre vf Urlea de unde m-am trezit cu o ditamai coborare tehnica si foarte abrupta (un adevarat hartop) spre Saua Urlei – asta dupa ce trecusem de inca o zona usor dificila de dupa vf Dara si apropiata de vf Leaota! Zic Doamne, cum naiba trec de zona asta ?! Eh, ma asez in fund si oi aborda-o batraneste pentru a o parcurge in siguranta! Ajuns cu bine in saua Urlei, am continuat traseul. singuratic, spre saua Mosului, unde am intalnit cativa salvamontisti si pe care i-am felicitat pentru implicare. Bateriile mele ramasesera cam pe la 20-30%, astfel ca, ajuns din nou la refugiul Zarna (kilometrul 42 cu 3135m diferenta de nivel cumulate, am decis sa spun STOP JOC!
Nu a fost deloc usor sa iau aceasta decizie dar corpul mi-a zis STOP! M-am intins putin si am schimbat cateva vorbe cu voluntarii aflati la refugiu, ceea ce mi-a dat energia necesara de a mai parcurge, alaturi de ei, inca 10 km pana la Cabana Valea Radului, trecand pe langa refugiul Bratila si admirand Valea Radului in toata splendoarea ei!
Multumiri, pe aceasta cale, voluntarilor care m-au preluat cu masina de la cabana Valea Radului si m-au dus in zona de Start, odata cu lasarea amurgului peste tara Fagarasului!
Fagarasul este un colos foarte greu de rapus! M-am luat la tranta cu el, la prima vizita pe care i-am facut-o, si mi-a aratat cine este seful prin tehnicitatea, diferenta de nivel si dificultatea traseelor de creasta! Am stat la final si am colectionat partile reusite ale cursei: peisajele din zona de creasta, depasirea unor portiuni foarte dificile si tehnice, vremea frumoasa, atmosfera cursei, sustinerea din partea fotografilor si a voluntarilor, salutarile trimise catre vf. Moldoveanu, Vistea si Negoiu, tripleta uriasilor din Fagaras!
Multi colegi de-ai mei au avut mai multa energie pentru a incheia aceasta cursa monstru, drept pentru care ii felicit si le urez mult succes la urmatoarele concursuri, unde ne vom revedea cu siguranta!
Duminica, dupa cursa, nu ne-am grabit sa ne intreptam spre casa, ci am preferat sa mergem la Manastirea Brancoveanu din localitatea Sambata de Sus pentru a inalta o rugaciune pentru cei dragi plecati langa Dumnezeu si pentru a-I multumi lui Dumnezeu ca ne-a oferit toate conditiile pentru a parcurge in siguranta traseele de la Fagaras Rocks. Sa stiti, dragi prieteni, ca Dumnezeu chiar ne-a ascultat rugile si a zambit si el langa noi, in timpul curselor.
Ultima vizita a zilei a fost la Manastirea Rupestra din Sinca Veche, dupa care am pornit spre Bucuresti, lasand ganduri frumoase catre muntii nostril dragi, pe care i-am si Salutat din mers: Fagaras, Piatra Craiului, Iezer Papusa si Bucegi!
Ca o concluzie: Nu este rusinos sa inchei o cursa prin abandon, ci dimpotriva, este fabulos sa inchei o vara intreaga, plina de alergari montane, cu o cursa in care corpul si mintea iti spun ca este mai sanatos sa abandonezi! Energia fizica si psihicul se vor recupera pentru sezonul urmator in care speram sa revenim la normalitate, scapand, usor-usor, de problema Covid 19 care ne da planurile peste cap, de mai bine de un an si jumatate! In plus de asta, dupa ce citesti zeci de mesaje de incurajare, chiar si pentru o situatie de abandon, te simti din nou un om mai puternic si mai increzator in propriile forte!
La final de poveste, adresez multumiri tuturor voluntarilor si sustinatorilor care au fost alaturi de noi in toate cursele mentionate mai sus, prietenilor din echipele TTR, Romniceanu Stairs Run, Invictus, Miscarea CFR, Adidas Runners, Sport La Orice Varsta, Pegas Triathlon Club, Sunday Titan Run samd.
De asemenea, multumiri calduroase fotografilor prezenti la aceste concursuri: Radu Cristi, Poq Cornel, Irina Anton, Roxana Siboiu & Echipa Fisheye.ro, samd.
S-am incalicat pe-o sa (Saua Urlea) si v-am spus povestea asa!