Povestea Danielei Militaru la TIME TRIAL RUNNING
Cum, tu nu ai auzit până acum de TTR ?! Nuuu se poate ! Pentru mine este o nouă adicție (dar îmi place, place, place) cu care mă lupt de aproape un an de zile ! Mai exact spus din 19 ianuarie 2013 când s-a dat startul primei ediții. Un minunat joc de alergare, un antrenament mai mult decât eficient, un antrenament care te motivează, un antrenament-concurs, o competiție cu tine și uneori cu ceilalți, cu premii sau fără premii, dar întodeauna cu diplome! Și întodeauna fără t a x ă ! Start-ul este unul inedit, un ‘șir indian’ din care se desprinde cu scârț câte un alergător la fiecare 15 secunde, când Conu’ Mila numără calm și (mijând) strengărește: 3; 2; 1 – start ! Dupa ce se pronunță ‘start’ cale de întoarcere nu mai există…. alergi nene, alergi, nu glumă ! Alergi să nu te prindă cei din urmă ! Pe mine tot timpul m-au prins din urmă și nu unul, nu doi, ci mai mulți, chiar foarte mulți. Dar nu mă supăr,toți cei ce mă depășesc pe traseu sunt tineri, sunt frumoși, sunt antrenați ! Este o plăcere să-i vezi alergând. Intodeauna am fost fascinată de corpurile atleților ! Gambe, bicepși, cvadricepși și glutei care nu se pot admira niciunde la fel ca la o alergare !
In afară de antrenamentul adevărat ce-l reprezintă, TTR-ul mai este și locul unde mai stăm la o șuetă, mai bem un Isostar din bidonul generos oferit cu mare dragoste de Saimon – Florin (păstorul TTR-iștilor din toate timpurile trecute și viitoare ),mai schimbăm o părere, mai vedem cu ce pantofiori ieftini și buni aleargă aproapele nostru ! Cu ce ne mai carboload-ăm și cu ce pomezi ne mai oblojim ! Lăsând la o parte această mică bârfă funny a TTR-urilor, eu nu am avut viață prea ușoară cu antrenamentele acestea. Mi-am băgat în cap, ca de la o ediție la alta să scot un timp mai bun și parțial am reușit dar nu atât cât aș fi vrut. Deh, mi se pare mie mult mai feminin să fiu veșnic nemulțumită ! Am plecat de la un timp de 33:41 (pe distanța de 5,7 km) la prima ediție și am ajuns la 29:32 la ultimul TTR( nr.14) ! Prietenii stiu de ce ! :)) Am o plăcere nebună (aproape orgasmică) să particip la aceste antrenamente iar motivele sunt cele descrise mai sus și mai jos (ca să fie clar pentru toți cei care se întreabă pe la colțuri de ce iubesc eu așa mult TTR-ul) :
1) nicicând nu m-aș fi gândit să alerg doar să mă întrec pe mine și uite aici apare genialitatea TTR – ului, care a făcut lucrul acesta posibil ;
2) am întânlit un grup de oameni draguți, minunați, frumoși, generoși pe care i-aș revedea mereu cu mare mare placere.
Time Trial Running este o competiție pe care o alergi lunar și în care cel mai de temut competitor ce trebuie să depășești într-o cursă ești chiar tu, tu cel de luna trecută !
Hei și ce dacă plouă și e noapte !
Isostarul nostru, cel de toate cursele !
O mai fi prins ceva și puștiu’ din coadă ?
Așa spate frumos trebuie expus (puțin)!
Oare de cate ori în activitatea sportivă primim o cupă ? La mine este prima și este minunată !
Articol scris de Daniela Militaru si preluat de pe blogul http://danielamilitaru.wordpress.com/