Mamica alergatoare: Pasiune pentru alegare si vointa de fier

Oricat de mare sau mica ar fi experienta noastra de alergatori intotdeauna ne putem gasi inspiratie si motivatie in exemplul altor alergatori, fie ei de performanta, fie amatori.
FB_IMG_1597941067241Mai jos veti regasi povestea unei mamici cu adevarat pasionata de alergare, care profita de fiecare clipa disponibila pentru a iesi la miscare.
Viorica Parcata, mama a doi copii, reuseste printr-o vointa si mobilizare exemplare sa imbine armonios viata de familie si pasiunea pentru alergare. Participa la compeitii, se antreneaza in zona comunei Chiajna in care locuieste si este o prezenta constanta pe grupul de Facebook Chiajna Alearga.
Mai mult, Viorica a fost prezenta si la ultimul eveniment special organizat de Asociatia Time Trial Running in Chiajna, pe 26 Iunie, cand am sarbatorit prin alergare Ziua Drapelului.
Va invitam sa cunoasteti povestea Vioricai, avand siguranta ca veti gasi macar un dram de inspiratie si motivatie:
Alergarea a aparut in viata mea acum sapte ani, cand am inceput sa alerg ca sa slabesc si sa socializez cu prietenul meu, actualul sot. Am inceput cu ture de cca 300 metri si credeam ca o sa mi se rupa splina.
Incet, incet am inceput sa capat rezistenta si sa scot primii 17 km fara sa ma opresc. Si atunci am luat hotararea sa ma inscriu la cursa de semimaraton Bucuresti din toamna anului 2013. Participand la acea cursa mi-am dat seama ca imi place sa alerg si nu m-am mai oprit.
 Motivatia mea in alergare… in primul rand sanatatea! De cand fac miscare sunt mult mai sanatoasa, am un somn mai odihnitor (atunci cand nu ma trezescc copii peste noapte), am un tonus bun si nu in ultimul rand vreau sa fiu un exemplu pentru copii mei.
Si eu si sotul meu am devenit niste sportivi incurabili si baietelul cel mare, de patru ani, deja viseaza sa devina mare ciclist, inspirat fiind la sotul meu care merge cu bicicleta. Sportul este sanatate, relaxare si un motiv de a ma descarca de stres si oboseala.
 De fel sunt o fire competitiva si imi place sa trag de mine cand simt ca nu mai pot.
 Viata de familie e cu doi sportivi este nebunie curata! Facem cu randul, care sa o ia mai repede la fuga. De obicei sotul meu iese dimineata, inainte de serviciu, iar eu rup usa seara, cand vine el. Acum fac doar ture scurte pe langa casa, pentru ca am un bebelus de patru luni care depinde de mine si lapticul meu. Incercam sa impacam pe toata lumea, sa nu lipsim prea mult de acasa, mai ales eu, care sunt elementul lor principal.
   Ca si obiective pentru viitor as vrea sa reusesc sa termin un ultra-maraton. Tanjesc de vreo doi ani la Ciucas X 3 (Ultrmaraton) sau Via Maria Theresia (ultramaraton), dar nu m-am simtit pregatita.
   Alergarea a adus schimbari in viata mea in sensul ca am o viata mai sanatoasa, alimentatia este echilibrata si mi-am facut multi prieteni minunati de cand alerg! Le sun recunoscatoare pentru ca au avut rabdare cu mine si m-au incurajat sa fac ceea ce imi place.
   Ca si sfaturi pentru mamicile cu copii care vor sa iasa sa alerge: trebuie gasit un echilibru in viata de familie si pasiune. Eu cred ca totul se poate realiza daca ai incredere si rabdare. Trebuie sa ne gasim timp si pentru pasiunile noastre, chiar daca avem un ul, doi sau mai multi copii.
 Am alergat pana in luna a 7-a de sarcina, am facut maratonul Cindrel in alergare cu bebe in burtica si un concurs de MTB, iar apoi la doua saptamani dupa ce am nascut eram deja la antrenament. Asta la a 2-a sarcina. La prima am fost mai potolita, nu m-am incumetat sa ies cu in timpul sacinii, dupa nastere m-am reapucat de alergare dupa trei luni.
GRUP_1
Eu cred ca daca te loveste microbul alergarii nu mai ai sanse de scapare.
Nu cred ca as putea sa mai stau fara sa imi pun o pereche de incaltari de alerfare in picioare si sa ies la o tura! Alergarea schimba viata si o schimba in bine!!!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *